miercuri, 14 martie 2012

Acomodarea cu insultele

Rareori indignarea sau îngrijorarea faţă de degradarea jurnalismului sau faţă de poluarea morală a spaÅ£iului public au o consecinţă radicală ca demisia din onoare a maestrului Dan Grigore.

Demisia pianistului Dan Grigore din CNA, motivată într-o scrisoare amară adresată preÅŸedintelui CNA, a fost judecată de unii comentatori ÅŸi forumiÅŸti ca o toană, ca un moft. Åži ce dacă a zis Crin Antonescu pe Antena 3 că artistul n-are onoare, fiindcă nu acÅ£ionează la comanda de partid? Åži ce dacă OTV l-a târât ani de zile în mocirlă? Åži ce dacă Mircea Badea i-a urat „să folosească banii la înmormântare“ ÅŸi a conchis pe blog că e „un imbecil mai puÅ£in“? Sunt astea motive pentru demisie? Aiurea!

Ceva mai prudent în primul deceniu postdecembrist, când predomina presa scrisă mai chibzuită fiindcă scrisul rămâne, spaÅ£iul public politic ÅŸi mediatic a devenit cu vremea tot mai puÅ£in exigent. Vadim Tudor a dat tonul injuriilor de tot felul în publicaÅ£iile sale, iar justiÅ£ia i-a fost complice, absolvindu-l de păcate în majoritatea proceselor de calomnie – băteau suta la un moment dat – ÅŸi creditând falsul argument al „pamfletului“. Au preluat reÅ£eta numeroase canale, printre care excelează azi OTV ÅŸi Antenele, în emisiuni care coc răfuieli de familie, rivalităţi politice sau de presă ÅŸi varsă sudalme, porcăieli ÅŸi calomnii sub protecÅ£ia formulei pamfletare ÅŸi a libertăţii de exprimare.
Dacă cineva s-a bătut pentru libertatea de exprimare, aceea a fost Monica Macovei, care nu s-a lăsat până n-a scos calomnia din Codul Penal, aÅŸa încât jurnaliÅŸtii să nu mai poată fi incriminaÅ£i, să se simtă liberi de ameninÅ£area cazierului. Primii care au profitat au fost cei dispuÅŸi să abuzeze, sucind gâtul democraÅ£iei ÅŸi făcând din înjurătura publică un privilegiu accesibil. Politicienii s-au prevalat de imunităţi extinse dincolo de înÅ£elesul constituÅ£ional, televiziunile s-au bucurat de clemenÅ£a CNA, neruÅŸinarea a fost premiată, media tabloidă s-a pitit în spatele libertăţii obÅ£inute ÅŸi al lipsei reglementărilor privind presa scrisă, organizaÅ£iile de media au sărit ca arse când s-a încercat o măsură mai drastică (cazul retragerii licenÅ£ei OTV în 2002) ÅŸi uite aÅŸa s-a ajuns azi la „terorismul mediatic“ invocat de Dan Grigore în motivarea demisiei sale: „Limbajul agramat ÅŸi stâlcirea limbii române, înjurăturile cele mai josnice, aluziile sexuale neruÅŸinate, comportamentul subuman, incitarea la violenţă, ÅŸantajul, calomnia ÅŸi ameninÅ£area, terfelirea valorilor culturale, senzaÅ£ionalismul ieftin, dezinformarea, panica indusă sunt doar câteva dintre instrumentele de manipulare folosite de unele posturi TV ÅŸi care ne îndepărtează cu viteza luminii de lumea civilizată“.

 

Rareori indignarea sau îngrijorarea faţă de degradarea jurnalismului sau faţă de poluarea morală a spaÅ£iului public au o consecinţă radicală ca demisia din onoare a maestrului Dan Grigore sau renunÅ£area la a mai scrie despre politică a scriitorului Mircea Cărtărescu. Iar dacă preÅŸedintele s-a declarat umilit în ultimii ani de absenÅ£a respectului faţă de statutul prezidenÅ£ial, comentatorii de serviciu (Corina Drăgotescu de pildă) au decretat imediat că a fi înjurat e normal ÅŸi e de bine pentru democraÅ£ie. Predomină ipocrizia, surâsul pe sub mustaţă la grosolăniile difuzate zilnic, precum ÅŸi scuza sângelui latin sau a talentului de scriitor. Deprimat de degradarea presei caracterizată ca „o licitaÅ£ie continuă a vulgarităţii, a obscenităţii, a pornografiei amestecată cu morbidul“, editorialistul ziarului Gândul, Cristian Tudor Popescu, aruncă în acelaÅŸi timp calificări vitriolante la adresa unor persoane publice: preÅŸedintele e numit „marele masturbator“, Viorel Hrebenciuc e „guzganul rozaliu“, iar noul premier capătă ÅŸtampila de „fantoşă“.

Iată câteva mostre, deloc taxate legal sau timid amendate de CNA, din nesfârÅŸita antologie de epitete virulente aruncate pe piaÅ£a publică, care ar jigni orice fiinţă cu demnitate. TotuÅŸi, puÅ£ine procese au fost iniÅ£iate, semn de neîncredere în justiÅ£ie ÅŸi de opÅ£iune caragialescă gen „pupat PiaÅ£a IndependenÅ£ei“:



Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu